Judetul Botosani a dat muzicii populare romanesti voci bune, mari artisti ce au facut si fac cinste intregii Moldove. Ioan Cobala, Cornelia Ciobanu, Daniela Condurache, Brandusa Covalciuc Ciobanu, Dan Dobos, sunt doar cativa dintre artistii cunoscuti in intreaga tara, iar mai nou, ”Fetele din Botosani” cu Iustina Irimia, Lorena Dupu, Simona Mazare, dar si Loredana Calin sunt interpretii de muzica populara cunoscuti din noua generatie. 

Cultura este la ea acasa la Botosani, iar din spate vin tineri la fel de talentati, cum ar fi Teodor Gireada, Teodora Grumeza, Denisia Sanduleac sau Elisabeta Șeremet.

Daca nu ati auzit incă de Elisabeta Șeremet, cu siguranță veti auzi de acum incolo.

Elisabeta Șeremet

Este o tanara botosaneanca pe cat de frumoasa, pe atat de talentată. Pe lânga vocea ce te face sa vibrezi, Elisabeta studiaza si vioara, iar atunci cand o asculti stii sigur ca muzica populara botoșăneană are viitor.

Are 17 ani si este eleva in clasa a XI-a la Liceul de Artă „ Ștefan Luchian ” – Botosani , pe secția instrumentală-vioară. A castigat numeroase premii la concursurile nationale, iar anul trecut a participat la emisiunea ”Vedeta Populară”, de la TVR 1, acolo unde a fost foarte apreciata.

Pe 4 martie, Elisabeta a prezentat spectacolul cu ocazia lansarii albumului ”Maruntica” a bunei sale prietene, Teodora Grumeza.

Inainte de a incepe interviul cu Elisabeta Șeremet va invit sa ascultati piesa ”Ca la Botoșani”:

”Am început sa cânt la varsta de 3 ani”

– Buna Elisabeta! Multumesc ca ai acceptat acest interviu. Spune-mi te rog cand ai descoperit talentul pentru muzica? Poveste-mi te despre inceputul tau in muzica populara.

– Bună ziua! Cu mare drag. Și eu vă mulțumesc pentru prilejul de a vă oferi acest interviu. Am început să cânt de la vârsta de 3 ani. Eram pasionata de tot ce însemna muzica. Educatoarele mele au observat acest aspect si le-au sugerat părinților mei să mă direcționeze spre mentori potriviți și iată că la 5 ani am început să studiez tainele folclorului cu regretații interpreți de muzică populară Viorica Galan Dumbravă si Alexandru Dumbravă. Le sunt profund recunoscătoare pentru că, pe lângă cunoștințele în ceea ce privește muzica, mi-au insuflat cele mai frumoase principii de viață prin toate sfaturile si activitățile dumnealor. Am continuat mai apoi să studiez folclorul la Palatul Copiilor – Botoșani, îndrumată fiind de doamna Foca Elena, un om minunat.

Țin să menționez faptul că nu m-am oprit doar la muzică populară, deoarece muzica este o forță vie care îți străpunge sufletul, iar atunci când te lași străpuns de ea, nu te poți opri doar la un gen muzical. Am studiat canto clasic la Școala Populară „ George Enescu ” – Botoșani, îndrumată fiind de doamna Versavia Vecliuc, căreia îi sunt recunoscătoare pentru tehnica vocală pe care m-a ajutat să o dobândesc. În prezent sunt autodidact. Îmi place să “fur” tot ce-i mai bun de la fiecare interpret și să adaug bagajului meu de cunoștințe. Mă consider norocoasă pentru că am în jur artiști importanți, care mereu mă sfătuiesc cu atenție si drag față de folclor și de viitorul acestuia .

– Ce reprezinta muzica populara pentru tine?

– Muzica populară pentru mine este un stil de viață, un reper, o bucurie, o binecuvântare. Un stil de viață pentru că, oricât ar fi ziua de lungă, Elisabeta cântă (rade). Un reper pentru că strămoșii noștri trăiau prin muzica populară, acest gen muzical reprezentându-ne poporul. O bucurie și o binecuvântare pentru că Dumnezeu a ales să îmi dăruiască cele necesare pentru a duce mai departe focul viu al poporului nostru – tradiția.

”Nu mergem la concursuri pentru a vâna premii”

– Ai participat la multe concursuri nationale, unde ai obtinut numeroase premii. Cat de importante sunt aceste concursuri pentru un tanar artist si ce se intampla daca nu obtii premiul dorit?

– Un concurs este o validare obiectivă de care ai nevoie în momentul în care îți dorești să evoluezi și sa profesezi în acest domeniu al muzicii. Contactul cu publicul este unul foarte important. Experiența în ceea ce privește interpretarea unei piese cu acompaniamentul unei orchestre live este și mai important. În momentul în care vom porni spre experiența concursurilor raportându-ne la cele spuse mai sus, cu siguranță concursurile vor fi privite altfel. Nu mergem la concursuri pentru a vâna premii. Obiectivul nostru trebuie să fie autodepășirea, iar dacă aceasta este răsplătită cu un premiu frumos, bucuria este dublă.

– Stiu ca pe langa dragostea pentru muzica populara esti pasionata si de poezii. Te-ai gandit sa-ti scrii propriile melodii?

– Într-adevăr. Iubesc poezia. M-am gândit să îmi scriu propriile texte, dar și propriile linii melodice ale pieselor și am pus acest gând în practică. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, voi veni în curând cu noutăți în fața publicului iubitor de folclor.

– Ai fost anul trecut la emisiunea ”Vedeta populară”. Povesteste-ne cum a fost?

– „Vedeta Populară ” a fost o experiență unică pentru mine. Am cunoscut oameni minunați, care se dăruiesc complet artei. Am cunoscut tineri extrem de talentați pe care mi i-am făcut prieteni și sunt recunoscătoare pentru asta. Am avut parte și de întâmplări neașteptate, cum ar fi faptul că am alergat cu o doamnă din echipa de producție a emisiunii înainte de a presta în fața juriului, din cauză că nu s-a organizat foarte bine cu repartizarea tinerilor în cabine. Fapt ce, nu vă mint , m-a întristat pentru că nu am reușit să arăt la prima probă care sunt adevăratele mele calități artistice. Sunt mândră pentru că am ajuns până în platoul Televiziunii Române. Sunt mândră că, în ciuda întâmplărilor neașteptate, am fost foarte apreciată, lucru la care nu mă așteptam intr-o măsură așa mare.

– Care este artistul tau favorit din muzica populara romaneasca?

– Am mulți artiști pe care îi îndrăgesc și care constituie pentru mine modele în cariera pe care am ales-o . Elena Mândrescu este un nume de referință al folclorului moldovenesc. O stimez si o îndrăgesc foarte mult. Pe lângă faptul că este un artist complet, are calități și principii morale valoroase .

– Stiu ca studiezi si vioara. De unde pasiunea pentru acest instrument si cu cine te pregatesti?

– Studiez vioara din clasa I, la Liceul de Artă „ Ștefan Luchian ”, în prezent profesoară fiindu-mi doamna Elena Hănțescu. Mereu m-a fascinat că este denumită “Regina instrumentelor “ și așa a început povestea mea cu acest minunat instrument !

”Îmi doresc să bucur în continuare inimile oamenilor”

– Ce studii vrei sa urmezi dupa terminarea liceului?

– După terminarea liceului vreau să urmez cursurile Universității Naționale “ George Enescu “ din Iași .

– Unde te vezi peste 10 ani?

– Peste 10 ani sper să îmi ating toate obiectivele și să devin ce îmi doresc tocmai de când eram mică. Vreau să fiu pentru copii ghidul de care au nevoie în ce privește drumul muzicii populare. Vreau să fiu mâna sigură, care mereu să îi ajute și să îi îndrume în cele mai potrivite și frumoase direcții ! Îmi doresc să bucur în continuare inimile oamenilor și să le îmbogățesc simțirea prin prestațiile mele, iar dacă Bunul Dumnezeu îmi va îngădui, îmi doresc să mă împlinesc și personal și să îmi întemeiez o familie.

Pe langa muzica, Elisabeta Șeremet este pasionata de natura, reusind sa escaladeze toate cele 14 varfuri cu inaltimea de peste 2500 de metri din Romania.

Mesaje de la prieteni si artisti din Botoșani

Pentru ca acest material sa fie cat mai complex, am cerut unor artisti din Botosani, dar si unor prieteni ai Elisabetei sa ne spuna cateva cuvinte despre ea.

• IUSTINA IRIMIA: Elisabeta Șeremet are toate datele pentru a deveni un nume în muzica românească – este extraordinar de talentată, are prezență de spirit și de scenă, știe să-și comunice emoțiile în fața publicului – atât muzical, cât și verbal, a fost înzestrată cu o frumusețe aparte și, pe lângă toate aceste calități, eu am cunoscut o adolescentă serioasă, muncitoare, determinată, visătoare și cu o educație aleasă. Bunul simț, iscusința artistică și harul dăruit de Bunul Dumnezeu o vor ajuta să-și croiască, pas cu pas, un drum demn și frumos pe calea cântecului.

• TEODORA GRUMEZA: Cu Elisabeta mă cunosc de foarte mult timp și sunt mândră și recunoscătoare să spun că îmi este în primul rând prietenă, înainte de colegă de scenă. Este una dintre puținele persoane care m-au sprijinit moral și nu numai în organizarea proiectelor personale și ne susținem reciproc de fiecare dată când avem ocazia. O apreciez pentru munca depusă, pentru vocea extraordinară pe care o are, pentru inteligență, dar și pentru frumusețe. Este un suflet pur și mă bucur că există în viața mea, și nu pot decât să fiu fericită că am lângă mine un asemenea om!

• ALINA HUȚU: Nu ştiu dacă sunt eu cea mai în măsură să vorbesc despre Elisabeta Şeremet, dar la propunerea lui Ionuţ Tăbultoc, am răspuns afirmativ. De ce am făcut asta? Pentru că, deşi nu am avut-o ca elevă, i-am urmărit evoluţia artistică de la distanţă şi pot spune că este o tânără cu calităţi vocale deosebite, sensibilitate, auz muzical şi simţ ritmic care i-au permis de-alungul anilor să atingă performanţe vocale deosebite. Consider că deţine caracteristicile tehnice necesare pentru a-şi croi un drum în muzica populară moldovenească, calităţi îmbogăţite şi de frumuseţea ei fizică (dar de la Dumnezeu). Mai pe scurt, are tot ce-i trebuie pentru a deveni un artist apreciat şi respectat, cu condiţia de a-şi păstra “traiectoria”, de a continua să se perfecționeze prin urmarea unei forme de învăţământ muzical superior şi prin a fi “originală”. Seriozitatea, consecvenţa şi studiul o vor ajuta să fie mereu cea mai bună versiune a sa.Nu trebuie decât să păstreze, să dezvolte şi să evidenţieze ceea ce Dumnezeu i-a dăruit cu vârf şi îndesat! Mult succes , Elisabeta, în tot ce ți-ai propus!

• TEODOR GIREADA: O cunosc pe Elisabeta de 8 ani, între noi s a legat o frumoasa prietenie atat pe scena cat și in afara ei, ba chiar as putea spune ca este o sora spirituală. Nu exista zi in care sa nu ne interesam unul despre soarta celuilalt, iar dacă exista vreo astfel de zi, in ziua următoare nu ne mai ajunge timpul sa povestim. Ii admir frumusetea, talentul de neegalat si ambiția, pot spune ca e un exemplu pentru cei din ziua de astăzi si pentru mine. Este cea care și-a pus o mare amprenta in viața mea, si mi-a fost alături oricand am avut nevoie, si in momentele fericite si in cele mai putin fericite. Atunci când cântam împreuna am învățat sa ne completam reciproc si sa ne acoperim unul altuia greselile atunci când exista. Sunt mândru ca face parte din viața si evoluția mea, o felicit pentru toate realizările de pana acum si ii doresc sa ajungă pe cele mai înalte culmi ale succesului. Sper ca prietenia noastra sa rămână la fel și peste ani.

• SIMONA MAZARE: Am văzut-o pe Elisabeta crescând, de fapt am crescut împreună, și nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul și că deja a devenit o domnișoară atât de frumoasă și de matură, în sensul bun al cuvântului! O admir pe Elisabeta pentru talentul ei, pentru educația aleasă, pentru delicatețea aparițiilor ei și pentru pasiunea pe care o arată pentru muzică. În ultimul timp am rămas plăcut impresionată și de felul în care prezintă evenimente. Are mult potențial și sunt convinsă că îl potența la maximum. Este o fire inteligentă, ambițioasă, determinată și muncitoare și sunt convinsă că va avea rezultate deosebite și în viitor. Îi doresc din suflet o evoluție frumoasă și îndeplinirea tututor visurilor!

Ultima poezie scrisă :

Sacrificiu în creație

În zori de ziuă tristă ,
Se-nfățișa pe prispă
O talie de-artistă
Șoptind că nu există .

N-am înțeles nimic !
Dar m-am dezmeticit
Și-atunci am reușit
S-o-ntreb cu glas șoptit :

„ Ce-ar trebui să-nsemne asta ?
Ce nu există ? În lumea asta ?
Totu-i posibil, a existat, există și va exista
Doar spune-mi despre șoapta ta ! “

“Eu nu exist .
Căci un artist
Cam egoist…”

Și s-a oprit !

“Care artist cam egoist ?
Ce a făcut ? Devin fixist !
Nu-mi dau seama la ce asist
Și crede-mă ! Sunt realist !”

Iar ea atunci o lacrimă mi-a dăruit ,
Spunând cu glas pierdut …șoptit :
„ când m-a creat , nu i-a păsat
Și nu mi-a dăruit nimic .

O fărmitură de lumină de mi-ar fi dăruit ,
Nu aș mai fi șoptit subit .
Puțin de se sacrifica
pe el
Dar nu pe arta sa ,

Acum eram realitate ,
Nu efemeritate-n șoapte !
Și în privire-aș fi avut
Niște dulceață de-așternut

Pe oamenii , care în ger
Speranțele și le aleargă ,
Strigând în gol doar “efemer”
Crezând că rezonanța-i “artă”.

Pentru creație de s-ar fi sacrificat ,
In versuri n-aș fi lăcrimat .
As fi simțit fiorul bucuriei
Și-aș fi dansat in zorii vesniciei .

Dar în acest moment ,
Cuget la ce-i real .
Că nu-s reală este cert
Și mă voi pierde-n ireal .

Nu-s artă , ci o impostoare !
Căci n-am in inimă un strop de sacrificiu !
Care în loc de sărbătoare ,
Face din Rai un prejudiciu…

Un sacrificiu…
Atât i-a trebuit !
Nu mi l-a dăruit
Și pier încet …subit ! “

Și s-a evaporat brutal
Pe prispa din lemn de stejar .
Și mi-a lăsat în dar
O lăcrimioara de cristal .

Am strâns-o la piept…am zâmbit
Și-am înțeles cu glas șoptit
Că ea , care-și dorea o jertfă să se fi făcut
Chiar dacă parte n-a avut

Mi-a dat prilej de bucurie
Să plâng de bucurie-n veșnicie ,
Știind că s-a sacrificat
Cu fapt superm și delicat ,

Spre a mea existență vie ,
Fără de moarte sau sclavie ,
Ci doar cu pură bucurie
Și cu recunoștință vie .

Interviu realizat de Ionuț Tăbultoc