Gheorghe Liliac, unul dintre portarii de seamă ai fotbalului românesc, a pornit în cariera sa de la Botoșani, unde evolua în liga a doua în 1983, după ce și-a făcut junioratul la Cristalul Dorohoi. Acolo a fost remarcat de marele antrenor Emerich Jenei, care l-a adus ulterior la Steaua București, echipa ce avea să devină campioana Europei în 1986.

Însă, în acel moment, Steaua avea deja doi portari de renume: Vasile Iordache și Helmuth Duckadam, iar pentru Liliac a fost dificil să concureze cu aceștia. „Domnul Jenei m-a adus la Steaua, dar imediat am fost împrumutat la Oradea”, își amintește fostul portar.

După ce a petrecut trei sezoane la Bihor Oradea, în 1986, Gheorghe Liliac a primit o ofertă care avea să schimbe traiectoria carierei sale. Antrenorul Petrolului Ploiești, Mircea Dridea, îl urmărise atent și, după negocieri cu Steaua, l-a convins să se alăture echipei ploieștene. Astfel, Liliac a ajuns la Petrolul, unde a jucat în toate cele 34 de meciuri din sezonul 1986-1987. „A fost o perioadă extraordinară la Petrolul, iar domnul Dridea m-a ajutat enorm să mă dezvolt ca fotbalist”, povestește el.

Însă în 1987, destinul l-a readus la Steaua, echipa care tocmai câștigase Cupa Campionilor Europeni. „Era un moment incredibil să faci parte dintr-o echipă atât de valoroasă”, spune Liliac.

De această dată, și-a disputat postul de portar cu Dan Stângaciu, întrucât Duckadam suferise o accidentare gravă. Deși a jucat doar 7 meciuri în primul său sezon la Steaua, Liliac a fost între buturi în ambele meciuri din semifinala Cupei Campionilor Europeni contra Benficăi Lisabona, în 1988. „Am făcut 0-0 acasă și ne-am dus la Lisabona cu gândul la calificare, dar din păcate nu am reușit”, își amintește el cu regret.

Un alt moment de referință din cariera sa a fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, disputată pe Camp Nou împotriva echipei AC Milan, în fața unei triplete olandeze formidabile: Gullit, Rijkaard și Van Basten. „A fost cea mai puternică echipă cu care am jucat vreodată. Milan era de neegalat în acea perioadă”, recunoaște Liliac.

Liliac își amintește cu drag și de atmosfera din vestiarul Stelei. Jucători precum Tudorel Stoica, Dan Petrescu, Miodrag Belodedici, Ladislau Boloni, Ilie Dumitrescu, Gabi Balint și Gică Hagi erau prezențe puternice, dar Marius Lăcătuș era adevăratul lider: „El era cel mai vocal, primul la bătaie pe teren și vocea de care ascultau toți.”

Tot în acea perioadă, Liliac a trăit și unul dintre cele mai controversate momente din istoria Cupei României. În finala din 1988 contra lui Dinamo, Steaua conducea cu 1-0 după un gol al lui Lăcătuș, dar Răducioiu a egalat în minutul 88. A urmat o fază controversată, când un gol al lui Gabi Balint a fost anulat pe nedrept, iar Valentin Ceaușescu, din tribuna oficială, a ordonat echipei să părăsească terenul. „A fost un moment de mare tensiune, care a rămas în memoria tuturor”, își amintește Liliac.

Revenit la Petrolul Ploiești în 1989, Gheorghe Liliac și-a consolidat statutul de lider al echipei și a contribuit la calificarea în Cupa UEFA. Deși a avut o carieră plină de momente istorice, Liliac rămâne strâns legat de Petrolul, unde a revenit după finalul carierei de jucător, pentru a antrena noile generații.

Pe 12 octombrie 2024, cu ocazia centenarului clubului Petrolul Ploiești, Liliac va fi alături de echipa sa de suflet într-un meci amical cu Vitesse Arnhem. El speră ca acest eveniment să fie unul memorabil, o sărbătoare pentru toți suporterii care au fost alături de echipă de-a lungul anilor:

„Sunt mândru și onorat că am făcut parte din istoria acestui club! Toată ascensiunea mea fotbalistică se datorează Petrolului Ploiești, club la care am ajuns în 1986 și, din acel moment, cu ajutorul antrenorului, al colegilor de echipă, al suporterilor, cariera mea a fost în urcare. Am fost adoptat aici, m-am simțit extraordinar de bine și de fericit la acest club! Îmi doresc ca evenimentul din 12 octombrie să strălucească, stadionul să fie plin și lumea să vină, cu multă dragoste, alături de echipă.”, a declarat Gheorghe Liliac.